Tu ai avut vreodata sentimentul ca vrei sa renuntsi la ceva si totodata nu potsi?... Sau poate ca mintea vrea sa renuntsi dar inima nu te lasa?.... Sunt stari, trairi p care le avem cu totsii in anumite cicluri ale vietsii.. E greu... E dureros de greu, mai ales dupa ce ai parcurs cam toate etapele impreuna.... Si totusi incerci sa.i gasesti defectele ca poate asa reusesti sa.l scotsi din minte si inima in acelasi timp...Da` nuuu! amintirile din timpul petrecut numai voi 2 fara restul lumii itsi impanzesc inima si te fac sa realizezi ca oricum era totusi te facea fericita.... Si din nou esti in acelasi punct unde esti zi de zi.... Si speri ca maine poate ii vei pune capat.... Si nu potsi pentru ca e unicul care stie de ce esti suparata fara sa te intrebe si stie sa te atinga exact acolo unde trebuie ca sa itsi fure un zambet.... Chiar si asa o parte din mine vrea sa uite tot ce a fost.. Mi.am propus asta de ceva timp.. Mi.am propus sa fie un capitol final.. Dar nu pot renuntsa la el... Efectiv tot din jurul meu imi aminteste de el.... Mintea.mi dicteaza una, inima.mi dicteaza alta.... As putea merge pe principiul "Asculta.tsi inima"... Desi nu sunt sigura ca asta va fi raspunsul corect... Daca gresesc?!... Oare sa fie asta un risc care ar trebui sa mi.l asum?.. Poate da... Poate nu... Nici eu nu stiu..Tibi Scobiola - Nu pot sa uit
[P.S. : Mi.e dor.]
