[ . ]

Asa cum are un inceput, orice poveste are si un sfarsit.

Practic, inchei inca un capitol al vietii mele.

Un capitol frumos... Poate cel mai frumos.

Un capitol in care am strans cele mai frumoase amintiri.

Nu. Nu vreau sa arunc cheia...O voi pastra acolo unde ii e locul...In inima mea!

Deh... e ciudat..

Trebuie sa recunosc ca simt un gol in suflet si ca imi lipsesc multe, dar, e pentru prima data cand nu regret nimic din ce am facut si am un zambet pe buze cand privesc inapoi... Plus o lacrima de "imi pare rau" pentru ca s-a terminat. E firesc, asta sunt eu; un suflet poate prea slab pentru lumea asta.

As fi ipocrita sa spun ca imi e bine... Nu e posibil sa iti fie bine cand te obisnuiesti cu anumite lucruri si iti sunt luate brusc, fara sa simti. Dar sunt impacata si merg pe principiul ca toate se intampla cu un scop. Un scop pe care-l voi afla mai devreme sau mai tarziu... Sau poate nici nu o sa imi dau seama.. cine stie.

Important e ca m-am simtit implinita si am simtit si eu pe propria-mi piele cum e sa fii fericit din toate punctele de vedere.

Asta e cursul vietii, cand o poarta se inchide, alta se deschide.. Dar cand, unde si cum nu stiu.. 

Asa e !

Orice s-ar intampla...

2014.

Da... Si a mai trecut un an...Un an plin cu de toate... Cu lucruri bune, dar si lucruri mai putin bune, care si-au pus amprenta pe mine..Cu amintiri placute si mai putin placute, dar cu ajutorul carora am invatat sa vad altfel lucrurile si sa trec mai usor pe viitor peste anumite obstacole.Tristete, neputinta, dezamagire, durere, lacrimi, suferinta, un amalgam de sentimente negative care mi-au ravasit interiorul in tot acest an.Si ca reteta sa fie completata au fost adaugate si niste cuvinte ce mi-au dsitrus toata fiinta mea si care m-au facut sa cad de undeva de sus fara sa fiu prinsa sau cel putin agatata de un fir de speranta.Mi-as dori sa stau in bratele tale si sa plang ca un copil, sa ma tii strans sa stiu ca nu imi vei mai da niciodata drumul, sa dau timpul inapoi si sa uit de tot!Inchid toate aceste amintiri neplacute intr-o cutie si arunc cheia! Si m-am maturizat suficient de mult incat sa pot sa "distrug" tot ceea ce ma distruge pe mine!

Privesc pentru o secunda in urma si trag linie la tot, si realizez ca nu mai sunt aceeasi persoana!

In schimb in interior a ramas aceeasi copila ce are puterea sa zambeasca indiferent de situatie!Ar trebui sa ma bucur de fiecare zi, ora, minut sau secunda din viata mea si sa zambesc larg fara nicio lacrima! 

Am acelasi suflet de copil ce nu-si mai doreste sa fie ranit!

Am aceeasi inima cicatrizata, dar care se reface...Usor, usor..

Am aceleasi sentimente puternice care vor sa sa fie oferite cuiva care sa stie sa le puna in valoare si care le va face sa fie de 10 ori mai puternice.

P.S. : Ai grija de inima mea ca a ramas la tine!

Stop. Pauza.

Mda..

E perfect...E perfect cand esti hranit cu "vorbe dulci", cu "vorbe frumoase", de catre o persoana in care iti pui toata increderea.E perfect doar atunci cand acele vorbe au veridicitate.

Dar ce e atunci cand esti amagita ca un copil cu o bomboana? Cand esti mintita atat de frumos incat vrei totusi sa mai auzi acele cuvinte, desi stii ca iti fac rau?

E DEZAMAGIRE.

Si imi lasa un gust amar ce se simte cu o intensitate maxima in suflet...E ca atunci cand mananci ceva ca stii foarte bine ca iti face rau, dar continui pentru ca "arata" mult prea bine pentru a spune nu.

Si sunt pusa in fata faptului implinit si tot nu vreau sa cred.

Neg..Si neg cu fermitate.De ce?! Pentru ca niciodata imposibilul nu va fi posibil.Sau da?! Cert e ca ma doare... Si ma doare de fiecare data mai tare si mai tare...

E sentimentul ala de "prefer sa cred", chiar daca stiu ca e pura minciuna, decat sa stiu ca pierd.Si stau si ma gandesc, ce rau as fi putut face in viata atat de mare incat sa mi se intoarca impotriva mea totul de fiecare data.

Dau din rau in mai rau, si din lac in put.Primesc "palme" si tot primesc... Dar oare cat mai pot duce?! Oare nu ar mai trebui sa mai si dau?!Categoric DA!!. 

Dar asta se intampla cand esti bun si esti luat de prost.

Am nevoie...

Da am nevoie... am nevoie sa scriu pentru a-mi mai elibera din sentimentele astea care ma apasa.... 

Am nevoie de cineva care sa ma asculte....

Greu... ma aflu intr-o perioada destul de dificila... Sunt pusa la incercari grele, pe care cu mare dificultate ma chinui sa le trec... Si mai pot inca sa sper.. sa sper ca voi trece si de data asta peste "gura lumii"...

E greu... greu e sa incep din nou... mi-e frica... simt o teama ce-mi da fiori reci in tot corpul...

Plang.. da plang pentru a ma linisti... sa-mi descarc toate sentimentele negative ce au pus stapanire pe mine in ultimul timp fara a-mi mai lasa un gram de bine... 

De ce trebuia sa fie asa?...

Ma simt "strivita" de toate gandurile care nu-mi dau pace orice as face...Ma intreb mereu.. oare e bine?... oare se va repeta? si iar si iar?

Am un sentiment ca nu se va opri aici... ci va tine timp indelungat aceasta stare de "foarte bine"...

Nu credeam o clipa ca se va ajunge aici.. dar asa e mereu.. esti ranita de cei la care nu te-ai fi asteptat niciodata.. de cei care mereu iti aratau cat de mult tin la tine si cat de mult iti vor binele....

M-am saturat...

Mi-as dori sa fiu din nou o copila sa nu intampin asa brusc greutati.. sa fac lucruri fara sa ma gandesc la consecinte... sa fie totul "roz" si bine... sa nu stiu cat de rea e lumea.... sa nu stiu ce e IUBIREA... sa am sentimentul ala de fluturi in stomac numai cat ii rostesc numele baiatului de care-mi place... sa fac inimioare pe caiet cu initiala lui + initiala mea care rezulta LOVE...

E greu cand dai din rau in mai rau.... cand esti ranita din ce in ce mai mult... cand iti amintesti de promisiuni facute "nu te voi rani niciodata".... 

Vreau sa fug... sa fug departe de toti si toate... sa nu mai aud nimic... sa ma linistesc... sa uit de acuzele si injuriile primite....

Vreau sa nu ma mai doara... Sa o iau de la inceput... Sa incerc sa-mi refac bucatele sparte din "cutiuta cu sentimente"... 

Vreau sa pot iubi din nou din tot sufletul asa cum am facut-o mereu dara fara sa regret dupa.. fara a mai fi eu cea care-si sparge in bucati mici "cutiuta cu sentimente"...

Si totusi sunt optimista... imi zic :Va fi bine!

Prefacatorie.

Te cam saturi de vorbe la un moment dat. Cand vezi ca tot felul de gunoaie se gasesc sa sara de unde le e locul acolo unde e curat. Inainte sa vorbesti la adresa unei persoane ar fi mult mai indicat sa iei o oglinda sa te uiti in ea si sa vezi ca defapt vorbesti despre tine. Ca gunoiul tot gunoi ramane pana moare. Si te intrebi de ce nu ai prieteni? pai cine isi doreste ceva ce toata lumea arunca ?... Aici nu e reciclare. Nu trebuie sa lingi acolo unde scuipi odata. Desi asta am facut de mai multe ori si te.am "aruncat" dupa care te.am "luat" inapoi. Si pentru ce? Pentru ca dupa sa arunci cu "venin" in mine. Ca atata ai stiut o viata !

back in my life.

...din pacate examenele si inscrierea la facultate mi.au ocupat majoritatea timpului liber.... n.am avut timp sa mai blogaresc.. n.am avut timp sa mai scriu nimic. Oficial ma intorc

Mda... ca multe s.au mai intamplat... 

Mmm...

Da... am o mare dilema... efectiv nu stiu ce sa fac...

Ma gandesc ca poate e bine inca sa raman pentru un moment in viata lui...

Ma gandesc ca poate imi fac singura rau si ma amagesc....

Cert e ca m.am saturat de atata indiferenta...

Nu pot tine pasul..

Am nevoie de atentie, am nevoi de un "Noapte buna!"... , am nevoie de o imbratisare atunci cand nimic nu merge cum ar trebui sa mearga, am nevoie de o vorba calda atunci cand toti ma invinovatesc.

De ce nu pot sa am si eu parte de asa ceva?

Am lasat si las in continuare de la mine... dar pana cand?

Am ajuns la capatul puterilor.. nu pot lupta de una singura pentru ceva care oricum nu e posibil..

Pentru a exista iubire e nevoie de 2. nu de 1 nu de 3....

.... nu inteleg.

Credeam ca am scapat de "drame"... dar nu e asa.

De ce nu pot fi toate lucrurile perfecte asa cum le.am vazut la inceput?...

De ce ? De ce? De ce?

Plang.. da plang...

Mi.e ciuda ca nu te am asa cum ar trebui...

Dar mi s.au terminat "bateriile"... nu mai pot merge mai departe....

Ceea ce am sedimentat in chestiuta mea, e mult mai putin probabil de ceea ce s.a adunat in ultima perioada...

O parte din mine spune: Iarta.l si acum... dar cealalta parte spune : Nu mai poti indura, lasa.l !

... e final.

Si simt asta..... :|

sunt clipe

.. Sunt clipe din trecut peste care am trecut.. sunt momente in viata care sincer m-au durut.. sunt clipe care nu au fost in totalitate uitate.. sunt clipe in viata cand nu poti trece peste toate .. 

.. Nu dispera cand viatza te apasa si nu plange de-al tau destin.. caci dupa lacrimi viatza-i mai frumoasa asa cum dupa soare ceru-i mai senin .. 

i will never be the same.

... Anuminte iubiri, cele greşite, sunt la fel ca ţigările: e mai bine sa te laşi.
- Si cum faci sa-ti dai seama?
- Îţi dai seama cînd respiri aerul curat si simţi ca e diferit de fum, ca e bun... si înţelegi ca e aerul curat de care ai nevoie.

Maybe i'm in love...

... e foarte probabil sa fiu "in love"... Adica.. simt inimioara cum imi bate de parca ar vrea sa iasa din piept cand sunt cu el.... ma cam fastacesc in vorbe... ma gandesc numai la el... adorm si ma trezesc cu el in gand.... si doar el ma face sa ma simt mai bine.. oare?!... Cert e ca ma intseleg extraordinar cu el si nu.mi vad ziua implinita pana nu vorbesc cu el si pana nu.mi zice el o gluma de.a lui. Nu e o zi normala daca nu ma enerveaza el la culme... ca deh cica pentru asta traieste:)). Il ador.!!!

Cand ii vad ochisorii aia mari si albastri imi vine sa.l mananc!.

Chiar nu mai avusem "fluturasi ins tomacel" de mult timp. :">!

Dar el m.a facut sa.i am de fiecare data cand ma atinge!.

Te ador chestie enervanta:X.

again..? no!

Ca deh ... cand vezi atata nepasare si durere.n cot tsi se mai acreste si tsie.

Ma cam lasa rece tot ce insemni TU! 

Ca TU esti mai schimbator ca vremea.. Acum e cald si bine, acum e frig si rece...

Hai ma scutesti?!..

Ba vrei, ba nu vrei ceva....

E clar ai decazut total!.

Ca daca ieri fericirea mea depindea de "zambetul tau", ei bine, azi, e total diferit.

Mi.e scarba de mine si de tot ce am sedimentat aici in chestiutsa asta mica numita "inima".

Oare a meritat?!..

Tind sa cred ca totusi cicatricea asta va fi fost facuta cu un scop...

Ce scop?!

Probabil intr.un viitor apropiat se va vedea... Sau nu?!..

Dar niciodata nu.i prea tarziu pentru a incepe sa stergi tot ce.i neplacut cu buretele si sa uitsi tot.

Clar asta e ceea ce vreau eu sa fac.. Voi reusi?... Eu zic ca da. Vreau sa invats sa fiu mai puternica..

Vreau sa.l iau pe NU imbratse.

Si da ma simt mai bine. Cred ca incep sa vad cu ochisorii mei pentru ce a fost toata treaba asta.. Toata joaca de.a sentimentele..

Si ce?!... La urma urmei oare eu nu m.am jucat ?!...

Dar vine o zi fericita si pentru mine.

O zi in care sentimentele mele vor fi implinite. Cred si stiu asta!

Cineva acum poate ma cauta si pe mine asa cum eu il caut pe el...

Ce e cert e ca trebuie sa am rabdare... corect?!..

Voi avea asa cum am avut si pana acum, in schimb de data asta sper sa merite si sa vad un rezultat...

P.S. : Viaţa nu înseamnă să aştepţi să treacă furtunile, ci să înveţi să dansezi în ploaie. (adevaraaaaat)

fara puteri.

Ehh.. iata.ma si la granitsa dintre bine si rau..Sunt in aceeasi situatsie iar... Numai ca acum mult mai grav..... Clar e cea mai grea etapa de pana acum din viatsa mea prin care trec in momentele aceastea.. Si totusi ma simt bine pentru ca am alaturi persoana de care am nevoie cel mai mult... Nu stiu cum voi putea sa.i multsumesc.... 

Stiu ca va fi bine. Trebuie sa fie...

Cand e una nu.i numai una.. ambitsia si reprosurile celor din jur ma fac sa ma simt si mai prost... Sunt bolnava. Bolnava de parerile si "glumele" anumitor persoane... Si ma macina totul... ma face sa am gandesc "Oare chiar asa e?!"....Dar daca e asa?!.... Ce pot s afac. fiecare se naste cu o fizionomie si un caracter.. nu eu m.am ales sa fiu asa cum sunt... 

Sunt cu moralul la pamant..  daca pana ieri eram doar putsin deprimata, acum sunt total "sub pamant".... 

Bineintseles tsie itsi multsumesc inca o data ca.mi esti alaturi. 

TSIE CHIAR ITSI PASA.

doare de fiecare data mai mult.

..ca acum e foarte bine si lucrurile decurg normal iar in secunda a 2-a totul se face praf.....

de ce?

din cauza cui?

ca pentru mine e suficient un singur gest nesemnificativ pentru a pune punct la tot.. pentru a.mi pieri orice zambet de pe fata si orice chef de a face ceva...

dar nu.i nimic.

asta va fi o alta invatsatura de mine .. si poate va mai fi inca una, si inca una....

dar doar asa pot sa pun capat in sfarsit definitiv.

ca pana nu vezi tu cu ochii tai nu crezi.:)

asa cum zice si melodia.... "you hurt me, but i forgive you..it is ok.."

chiar da.

F: Ce te framanta? Poti sa-mi zici orice ca sunt alaturi de tine.
B: Da stiu..

F: Ce s-a intamplat?
B: O plac foarte mult

F: Vorbeste cu ea
B: Nu stiu, o sa ma respinga

F: Nu spune asta, esti o persoana extraordinara.
B: Vreau doar ca ea sa stie ce simt..

F: Atunci spune-i
B: Nu o sa-i placa de mine

F: De unde stii asta?
B: Asta presupun

F: Pai spune-i si gata
B: Ce ar trebui sa zic?

F: Spune-i cat de mult o placi
B: Ii spun asta zilnic

F: Cum adica?
B: Sunt tot timpul in preajma ei, o iubesc

F: Stiu cum te simti, si eu am acceasi problema, dar el n-o sa ma vada mai mult decat o amica
B: Stai! De cine iti place?

F: De un baiat...
B: Ah...pai nici ea n-o sa ma vada mai mult decat un amic..

F: Ba ar putea
B: De unde stii?

F: Cui nu i-ar place de tine?
B: Tie..

F: Te inseli, eu TE IUBESC
B: Si eu te iubesc!

F: Deci, o sa mergi sa vorbesti cu ea?

B: Tocmai am vorbit ♥