[ . ]

Asa cum are un inceput, orice poveste are si un sfarsit.

Practic, inchei inca un capitol al vietii mele.

Un capitol frumos... Poate cel mai frumos.

Un capitol in care am strans cele mai frumoase amintiri.

Nu. Nu vreau sa arunc cheia...O voi pastra acolo unde ii e locul...In inima mea!

Deh... e ciudat..

Trebuie sa recunosc ca simt un gol in suflet si ca imi lipsesc multe, dar, e pentru prima data cand nu regret nimic din ce am facut si am un zambet pe buze cand privesc inapoi... Plus o lacrima de "imi pare rau" pentru ca s-a terminat. E firesc, asta sunt eu; un suflet poate prea slab pentru lumea asta.

As fi ipocrita sa spun ca imi e bine... Nu e posibil sa iti fie bine cand te obisnuiesti cu anumite lucruri si iti sunt luate brusc, fara sa simti. Dar sunt impacata si merg pe principiul ca toate se intampla cu un scop. Un scop pe care-l voi afla mai devreme sau mai tarziu... Sau poate nici nu o sa imi dau seama.. cine stie.

Important e ca m-am simtit implinita si am simtit si eu pe propria-mi piele cum e sa fii fericit din toate punctele de vedere.

Asta e cursul vietii, cand o poarta se inchide, alta se deschide.. Dar cand, unde si cum nu stiu.. 

Asa e !

Orice s-ar intampla...

2014.

Da... Si a mai trecut un an...Un an plin cu de toate... Cu lucruri bune, dar si lucruri mai putin bune, care si-au pus amprenta pe mine..Cu amintiri placute si mai putin placute, dar cu ajutorul carora am invatat sa vad altfel lucrurile si sa trec mai usor pe viitor peste anumite obstacole.Tristete, neputinta, dezamagire, durere, lacrimi, suferinta, un amalgam de sentimente negative care mi-au ravasit interiorul in tot acest an.Si ca reteta sa fie completata au fost adaugate si niste cuvinte ce mi-au dsitrus toata fiinta mea si care m-au facut sa cad de undeva de sus fara sa fiu prinsa sau cel putin agatata de un fir de speranta.Mi-as dori sa stau in bratele tale si sa plang ca un copil, sa ma tii strans sa stiu ca nu imi vei mai da niciodata drumul, sa dau timpul inapoi si sa uit de tot!Inchid toate aceste amintiri neplacute intr-o cutie si arunc cheia! Si m-am maturizat suficient de mult incat sa pot sa "distrug" tot ceea ce ma distruge pe mine!

Privesc pentru o secunda in urma si trag linie la tot, si realizez ca nu mai sunt aceeasi persoana!

In schimb in interior a ramas aceeasi copila ce are puterea sa zambeasca indiferent de situatie!Ar trebui sa ma bucur de fiecare zi, ora, minut sau secunda din viata mea si sa zambesc larg fara nicio lacrima! 

Am acelasi suflet de copil ce nu-si mai doreste sa fie ranit!

Am aceeasi inima cicatrizata, dar care se reface...Usor, usor..

Am aceleasi sentimente puternice care vor sa sa fie oferite cuiva care sa stie sa le puna in valoare si care le va face sa fie de 10 ori mai puternice.

P.S. : Ai grija de inima mea ca a ramas la tine!