Despre iubire.

Fotografia mea
Dar pana la urma supravietuiesti oricarui lucru, sexului, minciunilor, examenelor…e filozofia lui “ma descurc eu cumva”. Se spune ca in viata e de preferat sa ai amintiri urate decat regrete. Eu cred ca sunt mai bune regretele, pentru ca pe alea le poti prelucra, iti poti imagina ce final iti place, in timp ce amintirile urate au deja un final, nu le poti schimba. Mai bine o poveste nerezolvata, pe care o poti strange in maini ca pe plastilina, ca sa-i dai ce forma vrei tu.

sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Stop. Pauza.


Mda..
E perfect...E perfect cand esti hranit cu "vorbe dulci", cu "vorbe frumoase", de catre o persoana in care iti pui toata increderea.E perfect doar atunci cand acele vorbe au veridicitate.
Dar ce e atunci cand esti amagita ca un copil cu o bomboana? Cand esti mintita atat de frumos incat vrei totusi sa mai auzi acele cuvinte, desi stii ca iti fac rau?
E DEZAMAGIRE.
Si imi lasa un gust amar ce se simte cu o intensitate maxima in suflet...E ca atunci cand mananci ceva ca stii foarte bine ca iti face rau, dar continui pentru ca "arata" mult prea bine pentru a spune nu.
Si sunt pusa in fata faptului implinit si tot nu vreau sa cred.
Neg..Si neg cu fermitate.De ce?! Pentru ca niciodata imposibilul nu va fi posibil.Sau da?! Cert e ca ma doare... Si ma doare de fiecare data mai tare si mai tare...
E sentimentul ala de "prefer sa cred", chiar daca stiu ca e pura minciuna, decat sa stiu ca pierd.Si stau si ma gandesc, ce rau as fi putut face in viata atat de mare incat sa mi se intoarca impotriva mea totul de fiecare data.
Dau din rau in mai rau, si din lac in put.Primesc "palme" si tot primesc... Dar oare cat mai pot duce?! Oare nu ar mai trebui sa mai si dau?!Categoric DA!!. 
Dar asta se intampla cand esti bun si esti luat de prost.

duminică, 16 iunie 2013

Am nevoie...

Da am nevoie... am nevoie sa scriu pentru a-mi mai elibera din sentimentele astea care ma apasa.... 
Am nevoie de cineva care sa ma asculte....
Greu... ma aflu intr-o perioada destul de dificila... Sunt pusa la incercari grele, pe care cu mare dificultate ma chinui sa le trec... Si mai pot inca sa sper.. sa sper ca voi trece si de data asta peste "gura lumii"...
E greu... greu e sa incep din nou... mi-e frica... simt o teama ce-mi da fiori reci in tot corpul...
Plang.. da plang pentru a ma linisti... sa-mi descarc toate sentimentele negative ce au pus stapanire pe mine in ultimul timp fara a-mi mai lasa un gram de bine... 
De ce trebuia sa fie asa?...
Ma simt "strivita" de toate gandurile care nu-mi dau pace orice as face...Ma intreb mereu.. oare e bine?... oare se va repeta? si iar si iar?
Am un sentiment ca nu se va opri aici... ci va tine timp indelungat aceasta stare de "foarte bine"...
Nu credeam o clipa ca se va ajunge aici.. dar asa e mereu.. esti ranita de cei la care nu te-ai fi asteptat niciodata.. de cei care mereu iti aratau cat de mult tin la tine si cat de mult iti vor binele....
M-am saturat...
Mi-as dori sa fiu din nou o copila sa nu intampin asa brusc greutati.. sa fac lucruri fara sa ma gandesc la consecinte... sa fie totul "roz" si bine... sa nu stiu cat de rea e lumea.... sa nu stiu ce e IUBIREA... sa am sentimentul ala de fluturi in stomac numai cat ii rostesc numele baiatului de care-mi place... sa fac inimioare pe caiet cu initiala lui + initiala mea care rezulta LOVE...
E greu cand dai din rau in mai rau.... cand esti ranita din ce in ce mai mult... cand iti amintesti de promisiuni facute "nu te voi rani niciodata".... 
Vreau sa fug... sa fug departe de toti si toate... sa nu mai aud nimic... sa ma linistesc... sa uit de acuzele si injuriile primite....
Vreau sa nu ma mai doara... Sa o iau de la inceput... Sa incerc sa-mi refac bucatele sparte din "cutiuta cu sentimente"... 
Vreau sa pot iubi din nou din tot sufletul asa cum am facut-o mereu dara fara sa regret dupa.. fara a mai fi eu cea care-si sparge in bucati mici "cutiuta cu sentimente"...


Si totusi sunt optimista... imi zic :Va fi bine!