Mda..
E perfect...E perfect cand esti hranit cu "vorbe dulci", cu "vorbe frumoase", de catre o persoana in care iti pui toata increderea.E perfect doar atunci cand acele vorbe au veridicitate.
Dar ce e atunci cand esti amagita ca un copil cu o bomboana? Cand esti mintita atat de frumos incat vrei totusi sa mai auzi acele cuvinte, desi stii ca iti fac rau?
E DEZAMAGIRE.
Si imi lasa un gust amar ce se simte cu o intensitate maxima in suflet...E ca atunci cand mananci ceva ca stii foarte bine ca iti face rau, dar continui pentru ca "arata" mult prea bine pentru a spune nu.
Si sunt pusa in fata faptului implinit si tot nu vreau sa cred.
Neg..Si neg cu fermitate.De ce?! Pentru ca niciodata imposibilul nu va fi posibil.Sau da?! Cert e ca ma doare... Si ma doare de fiecare data mai tare si mai tare...
E sentimentul ala de "prefer sa cred", chiar daca stiu ca e pura minciuna, decat sa stiu ca pierd.Si stau si ma gandesc, ce rau as fi putut face in viata atat de mare incat sa mi se intoarca impotriva mea totul de fiecare data.
Dau din rau in mai rau, si din lac in put.Primesc "palme" si tot primesc... Dar oare cat mai pot duce?! Oare nu ar mai trebui sa mai si dau?!Categoric DA!!.
Dar asta se intampla cand esti bun si esti luat de prost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu